NU ești nebun dacă mergi la psiholog

unsplash-image-BuNWp1bL0nc.jpg

Cică merge psihologul la coafor.

Așezându-se pe scaun, începe să contemple: Ce contează mai mult: ce ai pe cap sau ce ai în cap? Problemele cu scalpul sau problemele cu capul? Poate dacă-mi șade bine ce-am pe cap, nu știe lumea ”ce am pe cap”.

Dacă mă gândesc mai bine, meseriile noastre nu sunt atât de diferite. Tu îi limpezești pe cap, eu îi limpezesc în cap. Tu le împrospătezi vârfurile despicate, eu le împrospătez visele despicate.

Atunci de ce le este oamenilor rușine să intre pe ușa mea?

Să știți că o programare la coafor și una la psiholog nu sunt atât de diferite. Intri pe ușă, te așezi pe un scaun confortabil și începi să povestești ce îți place, ce nu-ți place, ce-ai pe cap sau în cap. Apoi se caută soluții și se lucrează la implementarea lor. Balayage, ba-le-lași, că (h)ombre nu îți pune trăsăturile în valoare.

Ce voiam să zic eu era că… nu ești nebun/ă să investești în bunăstarea ta. E normal, ca mersul la coafor, frizer, masaj - orice faci ca să te simți mai bine; sau ca apelarea la un specialist instalator, electrician când ai o problemă și îți lipsesc cunoștințele sau abilitățile să o remediezi.

Previous
Previous

Ce sunt nevoile psihologice de bază?